sa-l analizam pe Bach

 Inca o data, muzica clasica ma face scriu... Doar ce am terminat o analiza a unei partituri de Johann Sebastian Bach pentru violoncel (faceti bine si cultivati unpic mintile cu Prelude din  Suite I for cello) si dupa o cafea tarzie si unpic de creier stors pe analiza si alte referate cu si despre muzica baroca, am zis sa va salut si pe voi cu putina arta. Da, si sa scri e o arta (si si asta ma defineste- hai sa-mi dau unpic de aere de artist ce tinde spre complexitate hehe- glumesc).
Revenind...Bach!
In alta ordine de idei, iarna s-a instalat foarte serios. A venit pe principiul "Vrei soare, soare iti dau". Ne-a dat mai multa zapada decat doream... Prima ninsoare, superba, bucurie, poze, bulgareala party, dar deja din a doua zi, cand urma sa merg la facultate, a devenit nasol..Da' nasol de tot zic! Dar e iarna si e frumos...
Doamne, am impresia ca sunt un om beat care scrie... am trecut de la Bach la vreme si acum aberez. Cu toate astea, o sa postez asta!
Poate ca sunt beata.. beata de muzica, de Bach! mi-a luat mintile in seara asta. Am dat replay la Preludiul de care ziceam mai sus de nenumarate ori (chiar daca ii dau destul "replay" la studiul individual pentru ca e una din piesele pe care o studiez semestrul asta si cam stiu deja ce gust are) dar am asteptat stropul acela de inspiratie prin ascultare cu ochii inchisi. Shezaaam! a aparut!
Nu stiu ce impresie veti avea in urma citirii acestei capodopere de post, dar sincer, in momentul asta am doar chef sa scriu. Vreau sa scriu si scriu!
Incercati unpic sa vedeti cum e o betie de Bach! Va invit sa ascultati cat mai multe piese din repertoriul lui si sa intrati oarecum in barocul suprem al lui!
Imi pare rau daca am dezamagit prin acest articol, promit sa revin curand cu ceva mai adanc si mai profun. Doar vine vacanta si este unpic mai mult timp.
o sa ma retrag si va urez tuturor care cititi si ascultati muzica buna, cititi o carte buna sau orice altceva artistic, sa va cufundati in arta! O "alrtaolizare" placuta si sedere placuta in lumile voastre induse de arta!
(Stiu, am repetat de mult prea multe ori arta)
ARTA!

Roboti

Ma ingrijoreaza tot mai tare lumea in care traim. Incetul cu incetul sistemul ne acapareaza si ne captureaza tot mai puternic.
Totul incepe din copilarie... Desenele animate ii introduce pe cei mici in gruparile lor sociale. Devin fani, isi formeaza idoli personajele preferate. Am vazut acum ceva video interesant in care erau prezentate mai multe amanunte minore si greu de observat dar cu simboluri ale sistemului. Da, ma refer la iluminati. Putini dintre noi stim sau avem o vaga cunostinta asupra ce fac ei.. Pe scurt, sunt masonii care ne conduc fara voie. Sunt cei care au cea mai mare putere in lume si stau in spatele a tot ceea ce inseamna sistem de conducere. Va amintiti de spider man? De cum isi activa el panza cu care se plimba pe cladiri? Ca fapt divers, acela e un semn masonic. Si pot enumera aici o gramada de alte simboluri dar va las pe voi sa le descoperiti.
Cu putin timp in urma se formase ACTA. Stiti si voi ce valva era prin orase cand a foat vorba de sistemul care dorea sa controleze internetul si proprietatea personala a individului. Ghiciti cine si care parte din sistemul nostru drag se ocupa cu acesta? Asa ca felicitari oamenilor ca au reusit sa inlature partial acest lucru. Acum e mare tam-tam cu acest voyo de la mediapro. Vor sa ni se ia placerea de a viziona serialele noastre favorite, gratuit ca sa platim lor pentru a vedea serialele lor de toata jena. Oameni, daca mai aveti totusi putin individualism si putere, protestati! Sa nu-i lasam sa ne conduca atat de usor. Oricum suntem acaparati deja si condusi de ei..dar cand putem sa ne aparam drepturile..de ce sa n-o facem?
Mare lucru nu putem schimba in societate..dar putem sa ne aparam proprietatea privata, fericirea si individualismul!
O zi cat mai frumoasa tuturor!

Vreau acasa...

Se zice ca "acasa" e acolo unde iti este inima... Inima mea se pare ca acum e impartita in doua "acasa" dar acum stand acasa, imi e dor de prima si principala "acasa"...
Acolo unde totul e bine. Unde mancarea calda iti e servita la masa asa cum iti place, fara sa platesti, acolo unde desi uneori esti cicalit esti centrul universului a doi oameni, acolo unde e totul exat cum vrei. Cand ploua e cineva caruia ii e mila de tine si te duce cu masina, cand iti e rau te ingrijeste si primesti ceaiul cald in patutul cald si desenele tale te asteapta..e acasa 1. Cealalta acasa e foarte frumoasa.. E mai mare, e cu inca 3 oameni draguti si frumosi, aici fac ce vreau cand vreau si aici iubesc totul la maxim.. Mi-e aici si el, si o parte din oamenii dragi si violoncelul pe care desi uneori imi vine sa-l abandonez in statia de autobus si sa-l las acolo, nu pot.. Pt ca il iubesc si pe el.
Sunt rasfatata, promit sa-mi revin.. Dar acum e momentul in care vreau acasa acolo unde ma rup de lume in lumea mea...

Fericirea..

Fericirea-un "lucru" abstract. Toti tindem spre ea si e usor de atins.
Fericirea e, intr-un mod pueril spus, atunci cand toate sau cel putin o parte din viata iti merge bine. Desigur, roz (sau alta culoare care va face pe voi fericiti) nu poate fi mereu insa putem sa ne patam cu putina culoare fiecare clipa a vietii. Sa vedem partea plina a paharului si sa incercam, pe cat putem sa fim optimisti. Incepand de noaptea trecuta-prietenii stiu de ce- am vazut ce e si cum e sa fi fericit. Adica sa fi iubit, sa vezi ca celor din jur intr-adevar le pasa de tine, sa daruiesti, sa faci oameni dragi sa zambeasca pana la umezirea ochilor si sa ai emotii cand spui "la multi ani!".. Pentru ca vrei sa o spui bine. Asta e fericire!! E un sentiment divin sa simti asta! Sa simti ca poti face tot ce-ti sta in putinta pentru a face pe cineva fericit si poate mandru si plin de el ca te are...poate! Pentru ca in momentul in care faci pe cineva sa zambeasca parca un strop de culoare te pateaza cu fiecare zambet adus. E implinire!!
Eu? Sunt fericita! Am oameni aproape, am parinti minunati, iubesc, imi place ce fac, imi place tot!! Si sunt doar o parte din motive..
Cu totii avem cel putin un infinit de motive sa zambim si sa fim fericiti. Hai sa le descoperim pentru ca o zi fara un zambet adevarat, e o zi irosita. Hai sa ne facem timp sa fim fericiti!!!

La multi ani, inca o data, iubire!
Inchin cu un pahar de vin pentru o noapte buna! :)

Sunt..

Sunt tanara. Sunt colerica. Ma enervez usor. Urlu. Trantesc. Ma agit. Sunt un stres. Ma complic. Complic situatii. Sunt geloasa. Sunt impulsiva. Sunt varsator. Sunt visatoare. Cer atentie. Am multe de spus. Am multe de facut.
Dar sunt artista. Si iubesc. Sunt indragostita. Si cand sunt iubesc, iubesc cu tot colerismul, gelozia, stresul, nervii si cu toata firea mea. Si cu inima si tot ce am. Pentru ca asa sunt eu...
Sunt Mihaela.. Doar tu ma poti calma. Pentru ca sunt. Asa sunt eu. Sunt complicata. Dar iubesc :)

Paradise city

 Daca e ceva ce nu am suportat nici o data in viata, au fost discutiile contradictorii fara sens. Hai sa vorbim despre religia ta si religia mea.. de ce tu nu iti faci cruce? de ce nu te inchini la incoane? de ce nu te inchini Fecioarei Maria? Le-am urat mereu... totul e relativ... de ce ai discuta cu cineva ceva contradictoriu, cand sti ca nu o sa ajungeti la un punct comun? E vorba de firi umane...toti vrem sa stapanim si nu sa fim stapaniti...atunci se ajunge la o discutie aprinsa, care nu e cearta...doar ca tu iti aprinzi vreo 10 tigari in 20 de minute.. logic, doar nu e cearta. Se mai trezeste unul care nu are chef de stapanirea teritoriului care se retrage dupa ce probabil se apinde primul... te intrebi iar de ce?
-ah..o fi pe langa discutie..
nu...isi pastreaza principiile si nu ii pasa de ale celorlalti...ce ma intereseaza pe mine de bacsisul lasat la chenlerii  din Romania in comparatie cu bacsisul primit de straini? I DON'T GIVE A FUCKING SHIT! fac ce vreau si pentru mine personal cam asta conteaza.
 Pot sa continui astfel lista de subiecte..dar nu cred ca are vre-un sens. Ideea e sa faci cum crezi tu ca e bine.. Viseaza, traieste si fa treburile ca in lumea ta.
Paradise city!

hai sa ne jucam!

E iar seara si iar astept, ca un copil care-si asteapta cadoul, iubirea. Ca o stare de oboseala, energica totusi si cu o epidemie de zambete cu care ma mascaresc in oglinda si-n fata obiectivului foto al telefonului, astept.
Ma simt iar copil...haide acum, vino sa ne jucam! Ia-ma in brate, arunca-ma in pat si invadeaza cu mainile, cu gura si gadila-ma pana rasul meu va rasuna pe stadionul unde e iar meci, si sa rada toti de acolo! Gadila-ma pana fac soarele sa rasara fortat de bucuria mea!
Vino si iubeste-ma! Vino si joaca-te cu mina si gadila-ma cu suflul tau pe burtica mea. Voi izbucni in ras si te voi ataca iar cu cu muscaturi..dar sti ca te musc doar pentru ca-mi esti drag..ca-mi esti tare drag, dar sti!
Haide, iubire! Hai si ciufuleste-ma si smotoceste-ma tare pana cadem amandoi extenuati...Acum ma saruti pe frunte..

ploua...

ce frumos e ca in miez de noapte, dupa despartirea de muzica pe ziua de azi, sa stau in terasa pritvor a casei din varful dealului si sa privesc umbre... atat se vede. Umbre de copaci, o urma de felinar in afara curtii. Dar sa ascult ploaia.. heh, parca terminasem cu muzica pe ziua de azi.. of natura.
Natura are cea mai frumoasa muzica...e stramosul ei care nu se stie inca, cel putin cand a aparut. Ma intreb aiurea, de la oboseala probabil, cand a cazut prima ploaie? cand a adiat prima oara vantul? cand a cantat prima pasare? eh.. revenind la senzatia mea de relax.. ploua. E noapte si ploua si adie un vant rece dar placut, in momentul de fata, al toamnei...Doamne, cat te-am asteptat.
Am ridicat privirea spre cer.. se vede o urma din el...e un purpuriu intunecat..
Si s-a miscat usa usor scartaind... tu, vantule, ce faci? mi s-a terminat fumul...am ramas si mai singura si stau...ascult ploaia. e relax...

reqviem for a dream

Exista in lume trei lucruri care ma pot inspira.. o cafea buna impreuna cu ritualul de dimineata, muzica de calitate-aici ma refer la muzica clasica si iubirea. Ar putea suna cat se poate de banal, dar intrand si storcand fiecare strop de cafea, aroma diminetii, sunetul profund al gravilor si senzatia acelui sentiment pe care nimeni nu l-a putut descrie vreodata intr-u totul, ajungi la un produa mental, imaginativ sau nu, aproape perfect.
De ce nu perfect? Trebuie sa ajungi la Mekka pentru a atinge perfectiunea. Totusi incercam, multi dintre noi sa luptam pentru ea...sa ne zbatem si sa ne taram pana la templu, doar pentru a o vedea sau cei mai ambitiosi pentru a o atinge o data in viata. Cand consideram ca am reusit sa o prindem in palme, o caramida ne loveste..brusc, ne trezim si constientizam intr-un fel de depresie, ca suntem la mii de kilometrii distanta.
E departe si e lung drumul. Visam. Eu simt cum sangele imi iese prin varful degetelor si tazneste peste tot...atinge corzi, cutie, arcus, pereti si suflete. Ma opresc si tac...e momentul aplauzelor. Dupa un vis de metamorfoza cu o cutie de lemn frumos pe care il atingeam ca pe propriul corp cu o mana lunga tanslucida si subtire care deja e o bagheta cu par lung si alb, ma trezesc in galagie...
-ce s-a intamplat?!
e revenirea mea la umila fiinta umana mai moarta totusi decat cutia din vis...
-parca era sange aici..
nu mai e nimic... e doar caramida de langa picior...
e dimineata, miroase a cafea si e fum peste tot... un sarut ma trezeste parca iar.
reqviem for a dream

e dimineata, iubire..

e iar prima seară..
ia-mă în braţe, sărută-mă şi veghează-mă până adorm... tu ştiu că vei aţipi preţ de câteva secunde..voi simţi asta când muşchii mâinilor vor ceda si vor fi moi, iar din când în când vei tresări dar ca în fiecare seara te vei trezi şi mă vei săruta pe ceafă iar eu voi tresări pentru că fiorii se vor răspândi de pe şira spinării în tot corpul..e momentul în care mă adun şi mă strâng mai tare în braţele tale..
"-sărută-mă!" îţi spun în gând iar telepatia se transmite ţie...
"-ce plăcut poate fi..." dar iar nu îţi spun nimic... ciudat...zâmbeşti. Oare iar mi-ai auzit gândurile? sau e doar privirea mea unde ochii zâmbesc?! e egal.. îi inchid.
Ia-mă în braţe şi nu-mi da drumul până dimineaţă când să mă trezeşti cu un sărut pe frunte şi un "iubire, e dimineaţă!"

Moarte in scris

Dar parca te vad...

parca te simt,

parca-ti aud sufletul ticaind.

Si imi e dor

si nu mai zac !

Vrau sa te-ating ...

fantasma vie...

Dar o  sa tac.

De dragul vitezei m-am inaripat...

am luat pene si am format

aripi imense de inger pictat 

in moarte de zeu pe panze si pereti,

in sunet rece de cantec si dispret.

De dragul lumii am coborat din cer..

m-am uitat la voi, zambind din Eden

si v-am vazut frumosi la trup,

-frumosi la chip.

era departe si nu am vazut

toti...



Am coborat jos fericit

v-am vazut pe toti fugind in ritm grabit.

Am zambit ,dar am primit o palma.

Era Realitatea..

-multumesc, tu, mama.

Cand aripile am vandut 

am ramas aici jos.

sa va vad la chip, sa va vad la port,

sa va vad la inimi..

sa vad mizeria de "aici, nicaieri"...

Am vazut demoni cu chip de zei,

am vazut ingeri transformati in draci..luciferi.

am vazut copii pierduti..si-am zis:

-O pravalie de aripi?! Vreau sa ma ridic !!

Nebunia ca stil de viata

e amuzanta-n felul ei ...

sa plangi, sa razi, sa pierzi, sa zbieri,

sa cazi in gropi adanci si inca sa mai speri.

Nebunia-i o alta virtute a Vietii de om..

O alta placere..

un alt sentiment de-mplinire-n amor.

Nebunia, Viata si Agonia..

o familie de zei

transformati in virusi..

ce infecta oameni.

si zbieri..                

Ca viata ne joaca,

soarta ne da-n roata.

iubim, ametim, murim

-O zi buna, Soarta!   

Si te miri ca totul 

se invarte-n gol 

si nu poti sa opresti

Ca un tunel al disperarii 

in care singur 

te pierzi..

ca un ruj rosu

uitat intr-o parte..

si-o dara de parfum..

Nu, nu se mai intoarce.

Si ma intorc mereu

de unde am plecat.

Agonie, vino !

el , din nou, vrea sa zac.

eu..

Priveste-ma cum vrei,
dar priveste-ma cum sunt.

Sa vezi copilul,
sa vezi imaturul..

Sa-mi vezi ura ,
sa-mi vezi perla...

Priveste-mi arta,
priveste-ma pe mine..

Cauta sa-mi vezi iubirea..
nu mi-o vei gasi.

Priveste-mi personalitatea..
ti se va parea ciudata.

Sa-mi vezi tristetea...
catifea bordo.

Priveste-ma pe mine..
matase alba...

cu fire de ata neagra asezate -n santuri adanci

Cadenta-n paradox

Si-ajungi sa-ti opresti concertul vietii

dupa punctul culminant

Dupa tornada rece si inghetata,

dupa extremul feeric al fericirii.

Urmeaza

cadenta suferintei in repaus major...

Paradox.

Tristetea dispare,

fericirea, virtuos,

sta in loc

calauza divina spre infern...

punct.
 si de la capat