10

N-am crezut nici o clipa ca mi s-ar putea intampla mie asta. Mie...copila mereu cu "meseria" in spate, carand-o dintr-o sala de repetitii in alta, mie - acel personaj enigmatic de cele mai multe ori de neinteles de oameni, acea tanara care se identifica in mare parte cu acel personaj conturat de Călinescu. N-am indraznit nici sa visez ca o sa pot avea parte de iubire.
Sunt sceptica. Oamenii m-au invatat sa fiu asa..care oameni? acele bestii deghizate pe langa care treci zilnic pe strada, care iti zambesc in cel mai perfid mod, care presupun a-ti fi prieteni sau simple cunostinte. Ei m-au invatat sa nu mai sper decat mine, sa nu mai am incredere nici in pietre..ca te-ar putea lovi calcanu-le si nici in geanta purtata zilnic.. ca s-ar putea rupe cand ti-e mai draga lumea. Aceste entitati ciudate, m-au calit..m-au fiert si m-au lasat in pustiu..dar m-au invatat cum sa fiu. Asadar, sceptismul meu m-a facut sa nu mai cred. Mi-a lasat doar Dumnezeul meu, care cred ca ma pazeste totusi si are grija de mine mereu. O sa ma blamati ca cred..nu-mi pasa. Si mi-a lasat parintii...ingerii trimisi de El. Revenind la mine, ca sunt narcisista si-mi place da vorbesc despre asta; eu nu credeam vreodata ca exista si un om care sa-mi fie aproape mereu. sau poate ca stiam de existenta lui undeva, dar nu credeam ca il voi intalni vreodata.
Acel om, despre care vorbesc acum, e acel el pe care il vedeam la masa cu mine, cu care nu vorbeam. Statea acum mult timp la 5 scaune distanta, apoi la 4, a ajuns apoi la 3 paturi de plaja distanta, la 2 corturi si apoi la un scaun. A ajuns in cele din urma la un centimetru de mine pe buturuga de langa focul de tabara.. acel centimetru a facut apropierea..s-a transformat dintr-o secunda in 2 zile care surprinzator, acum s-au facut 10 luni..mie, mi s-a intamplat sa fiu iubita si de altcineva in afara de parinti si de Dumnezeul meu, care da, cred ca si El ma iubeste.
Si acest om despre care nu credeam nimic, a devenit CEVA. Ceva de care acum sunt mai mult decat legata..sunt indragostita. Ceva-ul e acel lucru, pueril spus, care il are el si cu care ma ingrijeste, ma protejeaza si ma face sa rad in hohote cand sunt inca cu lacrimi amare in ochi. E el..e iubitul meu.
Si da...il iubesc cum nu credeam ca pot vreodata. Te iubesc Dan! :)