Moarte in scris

Dar parca te vad...

parca te simt,

parca-ti aud sufletul ticaind.

Si imi e dor

si nu mai zac !

Vrau sa te-ating ...

fantasma vie...

Dar o  sa tac.

De dragul vitezei m-am inaripat...

am luat pene si am format

aripi imense de inger pictat 

in moarte de zeu pe panze si pereti,

in sunet rece de cantec si dispret.

De dragul lumii am coborat din cer..

m-am uitat la voi, zambind din Eden

si v-am vazut frumosi la trup,

-frumosi la chip.

era departe si nu am vazut

toti...



Am coborat jos fericit

v-am vazut pe toti fugind in ritm grabit.

Am zambit ,dar am primit o palma.

Era Realitatea..

-multumesc, tu, mama.

Cand aripile am vandut 

am ramas aici jos.

sa va vad la chip, sa va vad la port,

sa va vad la inimi..

sa vad mizeria de "aici, nicaieri"...

Am vazut demoni cu chip de zei,

am vazut ingeri transformati in draci..luciferi.

am vazut copii pierduti..si-am zis:

-O pravalie de aripi?! Vreau sa ma ridic !!

Nebunia ca stil de viata

e amuzanta-n felul ei ...

sa plangi, sa razi, sa pierzi, sa zbieri,

sa cazi in gropi adanci si inca sa mai speri.

Nebunia-i o alta virtute a Vietii de om..

O alta placere..

un alt sentiment de-mplinire-n amor.

Nebunia, Viata si Agonia..

o familie de zei

transformati in virusi..

ce infecta oameni.

si zbieri..                

Ca viata ne joaca,

soarta ne da-n roata.

iubim, ametim, murim

-O zi buna, Soarta!   

Si te miri ca totul 

se invarte-n gol 

si nu poti sa opresti

Ca un tunel al disperarii 

in care singur 

te pierzi..

ca un ruj rosu

uitat intr-o parte..

si-o dara de parfum..

Nu, nu se mai intoarce.

Si ma intorc mereu

de unde am plecat.

Agonie, vino !

el , din nou, vrea sa zac.