Scrisoare catre tine

Tu,

Sunt din nou pe drum...călătoresc din nou si ma gândeam să îți scriu. Tie. Celui care esti aici acum. Si stiu ca ești aici si citești urmele astea de blog pentru ca vrei sa ma cunoști. Poate ne stim, poate ne-am văzut până acum, poate suntem prieteni sau mai mult, sau poate ca habar nu ai cine sunt. Oricum e irelevant.

Poate stii deja cu ce ma ocup. Stii sau nu, sunt violoncelista. Sunt muzician. Sunt artist. În esență sunt artă, iar esența mi-e sufletul.

Ei bine, artiștii astia, după cum ai mai auzit înainte, sunt niște ciudățenii. Noi nu suntem ca oamenii care activează în celelalte domenii. Noi suntem, în esență, arta, iar arta asta, stim clar ca nu e pe înțelesul tuturor. Arta asta, noi, bine înțeles că difera de la unul la altul, dar colectiv privind, semănăm.

Eu...eu sunt un caz. Mi-am descoperit aceasta esență destul de recent..acum câteva luni probabil. Si vorbind despre sufletul meu...e asa de interesant..chiar si pentru mine.. îl descopăr în fiecare zi si îl cunosc în fiecare zi mai mult. Abia acum începem să ne cunoaștem mai bine..ce am făcut în acesti 24 de ani, nu stiu. Poate asta am așteptat. Sa treacă anii si sa ne cunoaștem acum. În fine..sufletul meu... stii cum e sa împărți în aceeași măsură, o singura iubire, un singur glas, un singur suflet si o singura iubire în mai multe părți? Nici eu nu stiam pana acum..dar asta al meu, s-a încărcat, s-a umplut atât de tare de sentimente pure, sincere si frumoase, încât reuseste sa se divizeze atât de frumos, de perfect în mai multe părți. Iubesc atât de mult încât as putea da si la alții mai putin norocoși niște grame de noroc si iubire, si tot ar fii mult. E un sentiment unic. Iubesc pe fiecare în moduri diferite dar cu o intensitate la fel de mare. E prea ciudat de explicat. Uneori e prea greu sa îți vorbești sau sa îți scri sufletul. Eu încerc...

Dar iubirea asta. Iubirea asta trebuie alimentată în fiecare zi...vorbind despre tine, acel el, sau despre celălalt el, sau mai bine, despre tine.. tu trebuie sa ma faci sa ma îndrăgostesc în fiecare dimineață, în fiecare seară, în fiecare zi tot mai mult. Nu pot să îți spun cum..pentru ca depinde doar de tine...dar trebuie. Stiu ca trebuie sa îmi trezești copilul din mine, sa ma dezmierzi Si sa ma alinti. Fă-mă să râd! Fă-mă să îmi arăt adevăratul eu, tie.

Eu fără oameni mor. Dar fără tine, oricare ai fii, ma evapor si dispar..fără afecțiune, fără atenție si fără alint, eu dispar. Si n-o sa mai ce sa faci..

Tu? Ce mai faci? Spune-mi despre tine.



Love,
Eu

Coplesit. Depasit.

Când totul se întâmplă atât de repede...
Cum sa stau sa gândesc? Când sunt momente în care tot ce îmi doresc e linistea, când să mai am timp pentru min(t)e?!
Îmi trec prin cap idei mutilate, idei la limita psihoticului, idei normale, idei paranormale, uneori toate simultan...mixer de idei. Cam asa îmi pot defini, într-un cuvant, creierul. Si mă mai întreb..ce e cu mine? Ce fac? Ce vreau? Cum? Ce se întâmplă? Dar nu apuc sa găsesc un răspuns. Poate ca nici nu caut...poate ca nu vreau, poate ca nu am timp...dar...totuși?!
De putin timp merg pe principiul "trăiește clipa"..momentul de fata e important. Ce a fost? Nu mai contează.. ce va urma? O sa aflam.
Iar tu? Ce poti sa faci? Ce poti sa faci când vezi că cedez? Când cad si când îmi vărs furia, exces de fericire sau frustrarea pe tine? Sa fugi!! Dar dacă alegi să stai, gândește-te doar ca încă nu ai văzut nimic. "Te legi la cap". Am nevoie de afecțiune, am nevoie de un zâmbet, am nevoie de încurajare, am nevoie de tine, de ea, de el, de ei, de ele nu. Nu ai înțeles nimic, asa-i?
Asta sunt eu...un mixer de idei. Un mixer cu suflet totuși..ascuns si el undeva într-un colțișor al sertarului, dar iti promit ca e mare. (Sertarul?)
"I'm only human after all" asa cum zice baietasul. Dar se poate sa fiu si un vampir..de energie. S-ar putea sa te vrăjesc sa intri în jocul acesta, in bolul mixerului, de unde odată intrat, e greu sa iesi. Ai priceput ce e bolul? :)



E sufletul meu. Care taie, macină, sfâșie...dar iubește din tot adâncul lui.
Ce fac eu? Iubesc! Când? Mereu. Cum? Cu totul. Ce se întâmplă? Nimic...am avut o zi lunga.
Noapte buna!

Stii ce sunt eu?

 Eu? eu, ca fiinta, sunt o creatura complexa, la fel ca si tine: om. Dar ce sunt eu ca existenta? ca si existenta eu sunt o cutie. O cutie de violoncel...o cutie de rezonanta. Care suna de fiecare data cand ii sunt atinse corzile. Stii cum rezoneaza cutia violoncelului? stii ce o face sa rezoneze? Orice bataie din palme, orice muzica, orice atingere sau ciupire, orice strigat. Stai in prezenta lui si urla..o sa-ti raspunda si el.
 Dar stii ce e inautrul cutiei? o sa-ti spun eu. Este ceva simplu dar complex. E o bucata de lemn frumos slefuita. Atat. Cu mare maestrie este luat lemnul si facut in asa fel incat sa poata suna frumos. Si inauntrul lui ce este? este o "inima". O alta bucata de lemn care il tine "in viata". Cand inima moare, el nu mai suna. Altceva? Nimic... nimicul acela e sufletul lui. Sufletul violoncelului e aerul..care intra in cutie prin doua F-uri [:ef-uri] si cu orice atingere a corzilor, care sunt trairile, el se misca si creeaza sunet. Cine face sa se miste aerul? Ei bine, omul. Omul poate sa-l faca sa scoata niste sunete incredibil de frumoase, dar poate sa scoata si ce e rau in el.
 Acum intelegi ce sunt eu? Sunt o cutie de rezonanta. Doar raspund. si atat.

10

N-am crezut nici o clipa ca mi s-ar putea intampla mie asta. Mie...copila mereu cu "meseria" in spate, carand-o dintr-o sala de repetitii in alta, mie - acel personaj enigmatic de cele mai multe ori de neinteles de oameni, acea tanara care se identifica in mare parte cu acel personaj conturat de Călinescu. N-am indraznit nici sa visez ca o sa pot avea parte de iubire.
Sunt sceptica. Oamenii m-au invatat sa fiu asa..care oameni? acele bestii deghizate pe langa care treci zilnic pe strada, care iti zambesc in cel mai perfid mod, care presupun a-ti fi prieteni sau simple cunostinte. Ei m-au invatat sa nu mai sper decat mine, sa nu mai am incredere nici in pietre..ca te-ar putea lovi calcanu-le si nici in geanta purtata zilnic.. ca s-ar putea rupe cand ti-e mai draga lumea. Aceste entitati ciudate, m-au calit..m-au fiert si m-au lasat in pustiu..dar m-au invatat cum sa fiu. Asadar, sceptismul meu m-a facut sa nu mai cred. Mi-a lasat doar Dumnezeul meu, care cred ca ma pazeste totusi si are grija de mine mereu. O sa ma blamati ca cred..nu-mi pasa. Si mi-a lasat parintii...ingerii trimisi de El. Revenind la mine, ca sunt narcisista si-mi place da vorbesc despre asta; eu nu credeam vreodata ca exista si un om care sa-mi fie aproape mereu. sau poate ca stiam de existenta lui undeva, dar nu credeam ca il voi intalni vreodata.
Acel om, despre care vorbesc acum, e acel el pe care il vedeam la masa cu mine, cu care nu vorbeam. Statea acum mult timp la 5 scaune distanta, apoi la 4, a ajuns apoi la 3 paturi de plaja distanta, la 2 corturi si apoi la un scaun. A ajuns in cele din urma la un centimetru de mine pe buturuga de langa focul de tabara.. acel centimetru a facut apropierea..s-a transformat dintr-o secunda in 2 zile care surprinzator, acum s-au facut 10 luni..mie, mi s-a intamplat sa fiu iubita si de altcineva in afara de parinti si de Dumnezeul meu, care da, cred ca si El ma iubeste.
Si acest om despre care nu credeam nimic, a devenit CEVA. Ceva de care acum sunt mai mult decat legata..sunt indragostita. Ceva-ul e acel lucru, pueril spus, care il are el si cu care ma ingrijeste, ma protejeaza si ma face sa rad in hohote cand sunt inca cu lacrimi amare in ochi. E el..e iubitul meu.
Si da...il iubesc cum nu credeam ca pot vreodata. Te iubesc Dan! :)

sa-l analizam pe Bach

 Inca o data, muzica clasica ma face scriu... Doar ce am terminat o analiza a unei partituri de Johann Sebastian Bach pentru violoncel (faceti bine si cultivati unpic mintile cu Prelude din  Suite I for cello) si dupa o cafea tarzie si unpic de creier stors pe analiza si alte referate cu si despre muzica baroca, am zis sa va salut si pe voi cu putina arta. Da, si sa scri e o arta (si si asta ma defineste- hai sa-mi dau unpic de aere de artist ce tinde spre complexitate hehe- glumesc).
Revenind...Bach!
In alta ordine de idei, iarna s-a instalat foarte serios. A venit pe principiul "Vrei soare, soare iti dau". Ne-a dat mai multa zapada decat doream... Prima ninsoare, superba, bucurie, poze, bulgareala party, dar deja din a doua zi, cand urma sa merg la facultate, a devenit nasol..Da' nasol de tot zic! Dar e iarna si e frumos...
Doamne, am impresia ca sunt un om beat care scrie... am trecut de la Bach la vreme si acum aberez. Cu toate astea, o sa postez asta!
Poate ca sunt beata.. beata de muzica, de Bach! mi-a luat mintile in seara asta. Am dat replay la Preludiul de care ziceam mai sus de nenumarate ori (chiar daca ii dau destul "replay" la studiul individual pentru ca e una din piesele pe care o studiez semestrul asta si cam stiu deja ce gust are) dar am asteptat stropul acela de inspiratie prin ascultare cu ochii inchisi. Shezaaam! a aparut!
Nu stiu ce impresie veti avea in urma citirii acestei capodopere de post, dar sincer, in momentul asta am doar chef sa scriu. Vreau sa scriu si scriu!
Incercati unpic sa vedeti cum e o betie de Bach! Va invit sa ascultati cat mai multe piese din repertoriul lui si sa intrati oarecum in barocul suprem al lui!
Imi pare rau daca am dezamagit prin acest articol, promit sa revin curand cu ceva mai adanc si mai profun. Doar vine vacanta si este unpic mai mult timp.
o sa ma retrag si va urez tuturor care cititi si ascultati muzica buna, cititi o carte buna sau orice altceva artistic, sa va cufundati in arta! O "alrtaolizare" placuta si sedere placuta in lumile voastre induse de arta!
(Stiu, am repetat de mult prea multe ori arta)
ARTA!

Roboti

Ma ingrijoreaza tot mai tare lumea in care traim. Incetul cu incetul sistemul ne acapareaza si ne captureaza tot mai puternic.
Totul incepe din copilarie... Desenele animate ii introduce pe cei mici in gruparile lor sociale. Devin fani, isi formeaza idoli personajele preferate. Am vazut acum ceva video interesant in care erau prezentate mai multe amanunte minore si greu de observat dar cu simboluri ale sistemului. Da, ma refer la iluminati. Putini dintre noi stim sau avem o vaga cunostinta asupra ce fac ei.. Pe scurt, sunt masonii care ne conduc fara voie. Sunt cei care au cea mai mare putere in lume si stau in spatele a tot ceea ce inseamna sistem de conducere. Va amintiti de spider man? De cum isi activa el panza cu care se plimba pe cladiri? Ca fapt divers, acela e un semn masonic. Si pot enumera aici o gramada de alte simboluri dar va las pe voi sa le descoperiti.
Cu putin timp in urma se formase ACTA. Stiti si voi ce valva era prin orase cand a foat vorba de sistemul care dorea sa controleze internetul si proprietatea personala a individului. Ghiciti cine si care parte din sistemul nostru drag se ocupa cu acesta? Asa ca felicitari oamenilor ca au reusit sa inlature partial acest lucru. Acum e mare tam-tam cu acest voyo de la mediapro. Vor sa ni se ia placerea de a viziona serialele noastre favorite, gratuit ca sa platim lor pentru a vedea serialele lor de toata jena. Oameni, daca mai aveti totusi putin individualism si putere, protestati! Sa nu-i lasam sa ne conduca atat de usor. Oricum suntem acaparati deja si condusi de ei..dar cand putem sa ne aparam drepturile..de ce sa n-o facem?
Mare lucru nu putem schimba in societate..dar putem sa ne aparam proprietatea privata, fericirea si individualismul!
O zi cat mai frumoasa tuturor!

Vreau acasa...

Se zice ca "acasa" e acolo unde iti este inima... Inima mea se pare ca acum e impartita in doua "acasa" dar acum stand acasa, imi e dor de prima si principala "acasa"...
Acolo unde totul e bine. Unde mancarea calda iti e servita la masa asa cum iti place, fara sa platesti, acolo unde desi uneori esti cicalit esti centrul universului a doi oameni, acolo unde e totul exat cum vrei. Cand ploua e cineva caruia ii e mila de tine si te duce cu masina, cand iti e rau te ingrijeste si primesti ceaiul cald in patutul cald si desenele tale te asteapta..e acasa 1. Cealalta acasa e foarte frumoasa.. E mai mare, e cu inca 3 oameni draguti si frumosi, aici fac ce vreau cand vreau si aici iubesc totul la maxim.. Mi-e aici si el, si o parte din oamenii dragi si violoncelul pe care desi uneori imi vine sa-l abandonez in statia de autobus si sa-l las acolo, nu pot.. Pt ca il iubesc si pe el.
Sunt rasfatata, promit sa-mi revin.. Dar acum e momentul in care vreau acasa acolo unde ma rup de lume in lumea mea...